Dumitru Muşi: "Este regretabilă situaţia în care a ajuns handbalul feminin constănţean!"

Criza prelungită prin care trece handbalul feminin constănţean, în special la nivel financiar, dar cu repercursiuni directe asupra performanţelor echipei, are darul de a-i îngrijora pe toţi cei care, mai mult sau mai puţin, au contribuit la afirmarea sportului cu mingea mică în spaţiul dobrogean. Fără teama de a exagera, putem spune că, exceptându-l pe profesorul emerit Traian Bucovală, sub conducerea căruia echipa Constanţei a promovat pentru prima oară pe prima scenă a ţării, un alt nume se apropie până aproape de contopire cu istoria handbalului feminin de la malul mării. Iar acesta este cel al antrenorului Dumitru Muşi, cel care s-a aflat la cârma Hidrotehnicii (ulterior, Tomisului) nu mai puţin de 15 ani, timp în care echipa a evoluat numai în prima ligă, reuşind calificarea într-o finală şi două semifinale de cupe europene.

Revenit, în iarnă, după o pauză de un an, la conducerea unei echipe din Liga Naţională (HCM Roman), antrenorul constănţean vorbeşte, într-un interviu acordat saitului Metisson Sport despre modul în care percepe ceea ce s-a întâmplat cu echipa feminină a Constanţei, în ultimii ani.

"Este greu să te exprimi cu privire la o situaţie pe care n-o cunoşti în totalitate, dar este regretabil că handbalul feminin, un sport cu tradiţie la Constanţa, a fost nevoit să treacă prin nişte momente neplăcute, culminând cu retrogradarea în liga a doua. Din păcate, înţeleg că, deşi echipa a reuşit să revină în Liga Naţională, problemele sunt departe de a se fi rezolvat, iar munca antrenorilor şi a jucătoarelor s-ar putea risipi în van... O echipă care juca o finală de cupă europeană, de la care, în mod constant, plecau jucătoare la loturile naţionale, iar noi eram bucuroşi de acest lucru, a intrat într-un con de umbră, în special datorită nesusţinerii financiare. Din păcate, anumiţi oameni, ajunşi pe anumite funcţii, au ajuns să hotărească destinul unei echipe şi a altor oameni care muncesc în această echipă. Constanţa rămâne în inima mea, sunt un produs al şcolii constănţene de handbal şi nu poate să nu mă doară ceea ce se întâmplă. Chiar dacă n-a mai fost nevoie de ajutorul meu şi am fost dat la o parte, mereu voi avea plăcerea de a auzi lucruri bune despre handbalul feminin constănţean".